Celula fotovoltaică este un dispozitiv semiconductor cu caracteristici de conversie de la lumină la energie electrică. El transformă direct energia radiației solare în curent continuu și este cea mai de bază unitate de generare a energiei fotovoltaice.
Caracteristicile electrice unice ale celulelor fotovoltaice sunt prin doparea anumitor elemente (cum ar fi fosfor sau bor etc.) în siliciu cristalin, provocând astfel un dezechilibru permanent în sarcina moleculară a materialului, formând un material semiconductor cu proprietăți electrice speciale. Sub lumina soarelui, se pot genera încărcături gratuite în semiconductori cu proprietăți electrice speciale. Aceste sarcini libere se mișcă într-o direcție și se acumulează pentru a forma o forță electromotoare la ambele capete. Când cele două capete sunt închise cu un conductor, se generează un curent. Acest fenomen se numește „efect fotovoltaic” sau „efect fotovoltaic” pe scurt.
